Dragii mei,
Eu n-am îmbrăţişat niciodată sărbătorile venetice. Le respect, ca fiind parte a tradiţiilor altor popoare, dar mult mai aproape de sufletul meu sunt sărbătorile noastre româneşti, cele care mi-au încântat copilăria şi pe care le trăiesc întotdeauna cu mare emoţie. Anul acesta, pentru prima data, am serbat la şcoalăn Ziua Sfântului Valentin. Cine m-a convins? Un Fluturaş, pe nume COSTI. Când a intrat în sala de grupă, în dimineaţa zilei de 14 februarie, a venit direct la mine şi mi-a spus: Doamna, te iubesc! Am fost foarte impresionată şi fericită să aud astfel de cuvinte. În acel moment mi-am dat seama că trebuie să avem ca subiect de discuţie, la întâlnirea de dimineaţă, Ziua Sfântului Valentin. În urma discuţiilor, copiii au înţeles că putem sărbători Ziua Iubirii la orice vârstă, pentru că fiecare copil iubeşte pe cineva anume: pe mama, tata, bunica, bunicul, frăţiorul sau surioara, ori pe doamna educatoare. Pentru cei pe care îi iubim am pregătit câte un dar: o inimioară plină de iubire.
Am pictat inimoare roşii, apio le-am decupat.
Am decupat floricele.
Am lipit florile pe inimioare.
Iată - inimioarele sunt gata de dăruit!